Doamne, Tu deschizi ochii mei să mă pocăiesc, și văd mai târziu ce am putut să rostesc. Am înțeles că am vorbit de multe ori fără rost, și-acesta aduce cu sine, desigur, un cost...!
Doamne, de n-ar fi harul Tău să mă copleșească, n-aș fi putut să-mi dau seama ce gura mea a putut să vorbească ! Dar Tu mă învălui, prin Duhul Tău cel Sfânt mă constrângi, să pot capitula într-un final - și, astfel inima mi-o frângi !
Ce fericită sunt când tu mă conștientizezi de ceea ce fac și cum mă cercetezi! Vreau mereu să reverși acest har neprețuit, să mă pocăiesc de ceea ce-am vorbit greșit!
Harul de-a citi, de-a studia și-a mă ruga vine de la Tine, căci de nu ai fi Tu, o corvoadă ar fi pentru mine...! Dar Tu mă-nconjori cu har și dorințe sfinte-ai pus, pentru a persevera și-a-mi dori lucruri de sus.
Tu-mi oferi zi de zi harul acesta nemăsurat: de-a mă apropia de Tine, de a fi tot mai curat. Prin propriile mele forțe eu n-am să-mi doresc să Te cunosc mai mult și să mă sfințesc.
Tu har peste har zi de zi îmi dăruiești, când dimineață de dimineață din somn mă trezești! Căci nu ceasul mă trezește și mă ridică din pat, ci numai Tu, Doamne ! E harul Tău nemăsurat!
Tu cu har mă înconjori și pui dorință de-nfrânare, de la lucruri, obiceiuri, chiar și de la mâncare... Și realizez că, de Tine sunt în totală dependență, de n-ar fi harul Tău, n-aș umbla-n perseverență!
Este harul Tău zi de zi în viața noastră-n mod constant, de ne-ai fi lăsat singuri, am alege numai ce-i păcat. Căci firea noastră ar vrea în păcat să se bălăcească, dar lăsat-Ai Duhul Tău în sfinți, ca să-i călăuzească...!
***
Tot așa, prin harul Tău, vreau în sfințenie să trăiesc e harul Tău și-atunci când vin să mă pocăiesc...! De nu m-ai atrage, inima împietrită aș avea, ar fi de gheață - când aș păcătui nici nu m-ar durea.
(...)
Să nu crezi cumva că dorința de-a te pocăi vine de la tine, sau că ceva în viața de credință ți se cuvine...! Căci tot ce ai sfânt în viața ta și când sfințenie ți-ai dorit, e numai Dumnezeu acolo, cu harul Său te-a copleșit!
Bunătatea Ta mă-ndeamnă să mă pocăiesc, să vin din nou la Tine, chiar dacă zi de zi greșesc. Bunătatea Ta mă face să nu fug și să mă ascund, ci, mă atrage spre Tine, de glasul Tău iar să ascult.
Bunătatea Ta m-așteaptă, când tind din nou să hoinăresc, și, gândindu-mă la Tine, vin iar să mă pocăiesc. Mă copleșește dragostea și bunătatea Ta, m-apropii atunci de Tine cu toată inima.
Bunătatea Ta îmi spune că Tu iar mă aștepți, să vin la Tine, păcatul să-mi cureți. Bunătatea Ta mă îndeamnă să mă pocăiesc, să îți spun ce am pe inimă, tot să-Ți mărturisesc.
Bunătatea Ta îmi spune că Tu mereu mă vei asculta, când singură rămân, fug în prezența Ta! Căci omul nu poate înlocui ceea ce Tu îmi oferi, căci asta vrei și Tu - părtășie ceri!
Bunătatea Ta se manifestă zi de zi si-Ți mulțumesc, căci ea mă-ndeamnă mereu să mă pocăiesc... Ce sentiment minunat e când bunătatea-Ți la pocăință mă îndeamnă, când mă abat de pe cale, la Tine mereu ea mă cheamă.
Bunătatea Ta la pocăință mă îndeamnă iar, și știu că aceasta nu este în zadar... Când văd bunătatea Ta, din nou mă smeresc, și-astfel, de Tine, din nou mă alipesc!
Simt cum și gelozia Ta mă vrea pe mine, când bunătatea Ta mă atrage înspre Tine... Și nu pot decât de bucurie să radiez, căci, doar așa, în Tine mă desfătez...!
La fel ca Petru, am fost, și-am refuzat spălarea Ta, am crezut că mi-ai iertat de-atâtea ori prea mult. Dar, Tu m-ai acceptat și mi-ai înțeles frustrarea, când am fost căzută la pământ!
La fel ca Petru, am păcătuit și eu deseori, când Te-a mustrat sau când de Tine s-a și lepădat... Dar, Tu m-ai înțeles și m-ai primit de-atâtea ori, și când eram înfrântă, Tu m-ai ridicat!
La fel ca Petru, am fugit de Tine când pe mal Tu Ai venit, și m-am încins și m-am aruncat în mare... Dar, Tu m-ai așteptat și iarăși m-ai primit, chiar de mă simțeam nevrednică, Tu mi-ai dat iertare!
La fel ca Petru, m-am întristat că m-ai întrebat dacă Te iubesc, inima frântă aveam și m-am dus cu gândul la noaptea trădării. Dar, Tu ai vrut în continuare să-Ți slujesc, să mă apropii de Tine și să răspund chemării...
Chemării de-a mă maturiza și de-a crește în credință, de a Te iubi c-o dragoste ,, agape ", ce se poate sacrifica. Căci atunci avea-voi în încercare biruință, chiar dacă voi cădea, prin harul Tău mă voi ridica.
La fel ca Petru, mi-ai făcut o chemare specială, când mi-ai spus: ,,Tu vino după Mine!" Chiar de am căzut în a diavolului momeală, Tu mi-ai dat încă o șansă să mă întorc la Tine!
La fel ca Petru, va veni și ziua când, plină de putere am să-mi dau și viața, și cu propria moarte am să Te proslăvesc ... Și, la fel ca el, am sa am și cutezanța, de a-i înfrunta pe cei ce calea strâmtă o batjocoresc!
A fost o zi în care cerul a săltat de bucurie când m-am predat... A fost o zi în care îngerii au cântat, când Tatăl, pe fiul risipitor l-a-ntâmpinat!
A fost o zi în care cerul a săltat de veselie, când m-am întors și-am fost eliberată din robie... A fost o zi plină de bucurie, când am fost salvată pentru veșnicie.
A fost o zi în care, Dumnezeu S-a bucurat, căci răspuns chemării și eu am dat... Când Duhul Sfânt m-a conștientizat, că, dacă nu mă pocăiesc, destinul meu e-n iad.
A fost o zi în care, dragostea lui Dumnezeu în inimă a fost turnată, și-am început să îL iubesc cum n-am putut să Îl iubesc vreodată! A fost o zi când am știut că sunt chemată, să-L urmez pe Isus Christos cu viața toată.
A fost o zi în care toate s-au schimbat, și, de-atunci, Dumnezeu m-a modelat... De când am ales să renunț la păcat, Dumnezeu, viața mea toată a transformat...
(...) A fost o zi și-n viața ta când cerul de tine s-a bucurat? Când te-ai întors la Dumnezeu și-ai fost de păcat eliberat? Există o zi în care toate noi s-au făcut? Sau ești același, deși anii au trecut?
Încă amâni, deși știi că timpul este trecător, că, o dată cu el, treci și tu în zbor... Dar, nu mai este mult și Dumnezeu te va chema, să dai socoteală de ce-ai făcut cu viața ta!
Acum cât ești încă în viață, nu mai amâna, căci mai e încă speranță! Poate chiar astăzi sufletul tău îl va striga, comorile ce le-ai adunat n-au fost pentru împărăția Sa!
De ce tot amâni, când Dumnezeu te cheamă blând? Când El e la ușa inimii tale și e acolo tot bătând? Singur nu vei putea să scapi de păcat, mai întâi vii la El și-apoi ești eliberat!
Nu poți da afară lucruri bune și cerești, de ești plin doar de păcate și cele pământești. Nu poți să scoți cerescul în exterior, dacă nu-L ai pe Dumnezeu și nu ești schimbat din interior!
Nu poți să te afișezi cu Dumnezeu în jurul tău, dacă tu nu ai natura Lui, ci ești condus doar de cel rău! Nu poți să simulezi credința, oricât ai spune că ești creștin, căci, nu ai o naștere din nou și de tine ești preaplin!
Nu poți să spui că ești un urmaș al lui Christos, dacă iubești și ai inima la cele de jos... Căci inima ta e doar aici pe pământ, și nu ai nimic din Dumnezeu, nimic din ce e sfânt!
Nu e de ajuns o adunare să frecventezi, nu poți să păcălești pe nimeni, pe tine te fentezi... Oricât ai spune că ești creștin, că ești pocăit, se va vedea la final c-ai fost un ipocrit!
Și, nu faci rău nimănui dacă ești cu inima-mpărțită, de ai inima de lucrurile lumii lipită... Ci, doar ești în cădere liberă, în drum spre iad călătorești, ești doar un impostor, căci, al Domnului Christos nu ești!
Nu poți scoate nimic din Isus de spui ,,amin" și la biserică mergi, de, în viața de zi cu zi, pe Christos îl negi... Prin faptele tale, prin modul în care te afișezi, oamenii văd ce dumnezeu, de fapt, urmezi!
Nu poți să continui astfel la nesfârșit dacă vei continua pe două căi, vei ajunge-n iad. Negreșit! Trebuie să te hotărăști să-L urmezi pe Isus cu tot ce ești, că ești creștin, prin traiul tău s-ajungi să dovedești!
Nu poți, nu poți să spui că ești un ucenic al Lui, dacă tu slujești la doi stăpâni - și Dumnezeu și diavolului... Pentru că, cel născut din nou cu adevărat, nu slujește la doi stăpâni, ci, este izbăvit de păcat!
Nu poți să alergi după lucrurile lumești, dar și lui Dumnezeu să-i slujești... Ori te predai lui Dumnezeu și ești plin de Duh Sfânt, ori ești preaplin cu cele de pe pământ...
Astăzi ia o hotărâre și renunță la duplicitate, prezintă-L pe Dumnezeu prin ale tale fapte! Dovedește că ești născut din nou căutând să te sfințești, Altfel, vei fi tăiat, căci numele de creștin îl pângărești!
Cu ziua de mâine nu te făli, căci nu știi ce poate aduce o zi. Încearcă să trăiești doar în prezent, din el să nu fii nicicând absent...
Spunem că facem ceva mâine, poimâine, nu ne gândim dacă va mai fi un ,,mâine". Vrem să facem totul doar în viitor, uităm să trăim, uităm că totu-i trecător...
Ne gândim mereu la clipa viitoare, dacă-i vreme rea, dacă este soare... Vrem să plănuim, facem totul altădată, uitând că vom pleca subit și noi, odată...
Alții spun că mâine se vor pocăi, habar nu au că azi ei pot muri... Că vor muri neîmpăcați cu Dumnezeu, vor regreta c-au refuzat pe Fiul Său...
Aceasta-i păcăleala celui rău, să știi: că mâine faci totul, dar de unde știi că nu vei pleca chiar azi în veșnicii? Și ziua de mâine, iată, nu va fi!
Așa cel rău pe mulți i-a păcălit... Și, astăzi sunt în chinuri, și sunt de osândit. Pentru că mereu ei tot au amânat, și viața lui Dumnezeu nicicând nu și-au predat.
Spuneau că-s tineri, că mai au și vreme, n-au vrut pe Domnul Vieții să îl cheme... Pentru a le da viață - viața din belșug, până viața lor n-ajunge în amurg... Dar, chiar și în biserici, tinerii tot amână, și, astfel viața lor, stă ca să apună... Amână să predea întreagă viața lor, să-L urmeze cu tot ce sunt, pe Domnul domnilor!
Ei cred că merge și așa: cu Dumnezeu și ce-i lumesc, dar, nu știu, că celui rău ei îi slujesc. Lui Dumnezeu îi dai totul sau nimic, ori te-arăti pe tine, ori devii mai mic!
Și, ce folos, că odată te-ai botezat, dacă astăzi în viața ta tu ai păcat... Și, ce folos, c-odată ai mărturisit, dar astăzi ești încă legat, de păcat încă robit ?
***
Acum te-ndemn, rupe-o azi cu tot ce-i păcătos, te-ntoarce chiar acum, te-ntoarce la Christos! Pentru că va veni o zi, când El îi va vărsa, pe toți cei ce au iubit păcatul - îi va vărsa din gura Sa!
Iar, tu, cel ce spui că-i aparții: ridică-te de unde ai căzut, spre-a te pocăi! Întoarce-te la dragostea dintâi, Ca la venirea Lui jos să nu rămâi!
Aș vrea să pot prin viața mea să Te onorez, Și, prin vorbirea mea, o Doamne, lumea să o sărez... Aș vrea ca și trăirea mea să-ți fie de folos, Și trecând prin viaț-aceasta, să fiu mai luminos!
Aș vrea să nu mai greșesc și prin graiul meu, Să nu vorbesc pe nimenea de rău... Aș vrea mai bine pentru-acela să mă pot ruga, Și să arăt viața Ta prin viața mea !
Aș vrea ca-n cele mai mici detalii, Tu să fii Cel slăvit, Și, astfel, prin viața mea Tu să fii Cel proslăvit. Dar vreau ca și prin moartea mea Tu să te vezi, Și, lumea chiar prin lipsa mea, Tu să o sărezi!
Aș vrea, Isuse, exemplul să ți-L urmez, Să nu mai fiu eu cel care contez... Ci vreau ca-n orice împrejurare prin care pășesc, Să spun Evanghelia prin tot ceea ce trăiesc...
As vrea să ierți păcatul care, Adus-a între noi o separare. Căci orice păcat ascuns și nemărturisit, Este un păcat grav, ce e de osândit!
* * *
O, drag creștin, rămâi pe loc și te gândește: Există un păcat ce te osândește? Nimic din exterior nu te poate despărți de Dumnezeu, Dar poate exista ceva în interior ce te poate despărți de El: păcatul tău!
Chiar de nu simți că ai greșit cu ceva, Chiar de crezi că-i totul bine în viața ta... Duhul îți va spune, nici nu te va lăsa, Să te apropii de Dumnezeu așa...
Recunoaște-ți păcatul înfăptuit, Și vei fi pe loc primit. Dacă vei încerca să-l înăbușești, De el nu vei reuși să te pocăiești. Dar, dacă îți vei dori și-l vei mărturisi, Dumnezeu har îți va dărui!
Ai șters zapisul cu sângele Tău, și-ai spălat pentru veci păcatul meu. Ai șters zapisul și m-ai născut din nou, ca să fiu făcut fiu de Dumnezeu…
M-ai spălat Isus de păcatul greu, și mi-ai dat o nouă viață, Domnul meu. Laudă, onoare, cinste îți voi da mereu, căci Tu m-ai făcut, fiu de Dumnezeu…!
Ai dărâmat zidul ce stătea 'naintea Ta, și-Ai murit Isus, să am viața Ta… Și, păcatul care pe min' mă osândea, Tu l-ai dezbrăcat de puterea sa.
Ai șters zapisul cu sângele Tău, iar astăzi sunt copil, copil de Dumnezeu. Născut dintr-o sămânță ce nu poate putrezi, mi-ai dat viața Ta, ca să pot trăi…
*** Oricine acum crede-n jertfa Ta, Ce-ai adus, Isus, sus pe Golgota… Este-acum iertat, născut din nou va fi, Și, cu Tine cerul, el va moșteni!
Pe dealul Căpățânii, cândva Tu ai murit, pentru omul ce, cândva era de osândit… Dar, după trei zile, Tu ai înviat, Să-i dai o viață nouă, scoțându-l din păcat…
Dar, omul care, în mocirlă se va cufunda, și nu-și va dori să aibă viața Ta… Oricât Tu i-ai vorbi, Tu nu îl vei forța sa vină la Tine, să-și schimbe inima…
*** Căci va veni o zi, în care toți vor sta, În fața tronului de sus, la judecata Ta. Atunci, toți vor amuți, și nu se vor scuza, Și își vor aminti, că au respins chemarea Ta…
Că Tu le-ai tot vorbit, că Tu i-ai tot chemat, și, cu mântuirea, ei s-au tot jucat. O, suflet drag acum, de tu auzi chemarea, Primește pe Isus, și El îți dă salvarea!
Ziua de mâine, nicicum nu-ți aparține. Primește-L azi! Căci azi e cel mai bine. Nu te minți, că tu mai ai o zi, Oare, vei ști, dacă azi tu vei mai fi?
Poezii Creștine Daniela P 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.