În fața morții nu mai contează nimic, tot ce vei face e să devii mai mic. În fața evenimentului înfricoșat, contează dacă ești cu Tatăl împăcat.
În fața morții nu contează cine te-a rănit, cine te-a evitat, cine te-a umilit... Îi vei iubi pe toți, fără deosebire, inima-ți va fi eliberată de mâhnire.
În fața morții de rele nu-ți vei aminti, doar vei ierta și pe alții-i vei iubi. Va conta să pleci împăcat cu Dumnezeu, te lepezi complet de propriul tău eu.
Nu va conta câtă răutate ți s-a oferit, că de multe ori mulți nu ți-au vorbit. Vei realiza că deseori firesc și tu ai fost c-ai pus la suflet tot ce n-avea rost. În fața morții o să dispară și mândria, va conta un singur lucru: veșnicia. Respingător n-o să mai fi cu cei ce te-nconjoară, vei suda relații - rupte odinioară.
Ți-ai dori să mai vorbești cu cei ce n-ai vorbit, să fii cald cu cei de care te-ai răcit. Vei avea-n vedere doar pe Isus Hristos, și-ai să fii un om atâta de frumos !
(...)
Dar de ce s-aștepți până-n acea clipă, când poți să nu mai faci din viața ta risipă? Acum trebuie să fii iubitor și nu un antipatic, să nu mai umbli zi de zi ca un lup singuratic.
Acum este momentul să fii prietenos, c-așa poți să fii plăcut lui Hristos. Acum este clipa să ierți pe cei ce ți-au greșit, afișând un zâmbet celor ce n-au zâmbit.
În fața unui diagnostic ce poate l-ai aflat, ai să-ncerci să fii mai bun ca niciodat`. Pretenții de la alții nici n-o să mai ai, doar bunătate vei dori celorlalți să dai.
Bunătatea Ta mă-ndeamnă să mă pocăiesc, să vin din nou la Tine, chiar dacă zi de zi greșesc. Bunătatea Ta mă face să nu fug și să mă ascund, ci, mă atrage spre Tine, de glasul Tău iar să ascult.
Bunătatea Ta m-așteaptă, când tind din nou să hoinăresc, și, gândindu-mă la Tine, vin iar să mă pocăiesc. Mă copleșește dragostea și bunătatea Ta, m-apropii atunci de Tine cu toată inima.
Bunătatea Ta îmi spune că Tu iar mă aștepți, să vin la Tine, păcatul să-mi cureți. Bunătatea Ta mă îndeamnă să mă pocăiesc, să îți spun ce am pe inimă, tot să-Ți mărturisesc.
Bunătatea Ta îmi spune că Tu mereu mă vei asculta, când singură rămân, fug în prezența Ta! Căci omul nu poate înlocui ceea ce Tu îmi oferi, căci asta vrei și Tu - părtășie ceri!
Bunătatea Ta se manifestă zi de zi si-Ți mulțumesc, căci ea mă-ndeamnă mereu să mă pocăiesc... Ce sentiment minunat e când bunătatea-Ți la pocăință mă îndeamnă, când mă abat de pe cale, la Tine mereu ea mă cheamă.
Bunătatea Ta la pocăință mă îndeamnă iar, și știu că aceasta nu este în zadar... Când văd bunătatea Ta, din nou mă smeresc, și-astfel, de Tine, din nou mă alipesc!
Simt cum și gelozia Ta mă vrea pe mine, când bunătatea Ta mă atrage înspre Tine... Și nu pot decât de bucurie să radiez, căci, doar așa, în Tine mă desfătez...!
Mulțumesc că nu ai renunțat, niciodată Doamne la mine, Mulțumesc că Tu mi-ai dat, a Ta sfântă - sfântă iubire. Mulțumesc că mă primești, iar și iar, și mă iubești, Că-mi dai al Tău har și cu el mă copleșești!
Mulțumesc că mă privești, cu dragoste și mă păzești. Mulțumesc că ești cu mine și de rele mă ferești! Mulțumesc că Tu asculți, rugăciunea mea umilă, Te uiți atunci spre mine, și-mi răspunzi, Doamne, cu milă!
Tu Ești Cel ce mâna Își întinde, spre cel slab și obosit, Chiar atunci când îndoiala l-a cuprins și e deznădăjduit. Tu Ești Cel ce dă o șansă, celui ce-a căzut pe cale, Chiar de nu are putere, chiar de merge el agale...
Înviorare-i dai atunci, și pe Stâncă Tu-l așezi, Căci, Tu Ești, Cel ce sufletele-ncurajezi. Tu nu lepezi pe nimeni, sufletul zdrobit îl restaurezi, Îl primești din nou acasă, și strâns îl îmbrățișezi...!
Poezii Creștine Daniela P 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.