Nașterea din nou de El e-nefăptuită, căci a ales cu iubirea-I să mă-nvăluiască… El a inițiat-o, este chiar și dovedită, când a ales din morți să mă trezească.
Nașterea din nou de El e provocată, eram pierdut, pe veci un om robit… Dumnezeu m-a ales, luminându-mă deodată hotărând mai dinainte să fiu mântuit…
Nașterea din nou mă duce către Sine, știind că pentru veci voi rămâne-al Său… Și știu că mântuirea nu ține de mine, nici chiar atunci când mi se-ntâmplă rău.
Nașterea din nou îmi dă și fericire, știind ce-am fost și cine astăzi sunt… Îmi umple inima de-o imensă uimire, mă face să m-arunc cu fața la pământ!
Nașterea din nou e-o totală schimbare, e ceva ce nimeni nu poate imita… Se vede și-n afară când ai o transformare, schimbată-i radical toată viața ta!
A fost o zi în care cerul a săltat de bucurie când m-am predat... A fost o zi în care îngerii au cântat, când Tatăl, pe fiul risipitor l-a-ntâmpinat!
A fost o zi în care cerul a săltat de veselie, când m-am întors și-am fost eliberată din robie... A fost o zi plină de bucurie, când am fost salvată pentru veșnicie.
A fost o zi în care, Dumnezeu S-a bucurat, căci răspuns chemării și eu am dat... Când Duhul Sfânt m-a conștientizat, că, dacă nu mă pocăiesc, destinul meu e-n iad.
A fost o zi în care, dragostea lui Dumnezeu în inimă a fost turnată, și-am început să îL iubesc cum n-am putut să Îl iubesc vreodată! A fost o zi când am știut că sunt chemată, să-L urmez pe Isus Christos cu viața toată.
A fost o zi în care toate s-au schimbat, și, de-atunci, Dumnezeu m-a modelat... De când am ales să renunț la păcat, Dumnezeu, viața mea toată a transformat...
(...) A fost o zi și-n viața ta când cerul de tine s-a bucurat? Când te-ai întors la Dumnezeu și-ai fost de păcat eliberat? Există o zi în care toate noi s-au făcut? Sau ești același, deși anii au trecut?
Încă amâni, deși știi că timpul este trecător, că, o dată cu el, treci și tu în zbor... Dar, nu mai este mult și Dumnezeu te va chema, să dai socoteală de ce-ai făcut cu viața ta!
Acum cât ești încă în viață, nu mai amâna, căci mai e încă speranță! Poate chiar astăzi sufletul tău îl va striga, comorile ce le-ai adunat n-au fost pentru împărăția Sa!
De ce tot amâni, când Dumnezeu te cheamă blând? Când El e la ușa inimii tale și e acolo tot bătând? Singur nu vei putea să scapi de păcat, mai întâi vii la El și-apoi ești eliberat!
Îngăduite toate-mi sunt, dar, nu toate îmi sunt și de folos. Ci, doar ceea ce mă face tot mai sfânt, doar cele ce mă clădesc frumos.
Toate sunt îngăduite celui ce-i din nou născut, dar, nu toate pe acesta-l vor zidi. Ci, doar cele ce îl fac să fie tot mai sfânt, și tot mai mult îl vor smeri!
Celui născut din nou, care-i o altă făptură nu-i este nimica interzis. El este născut din Dumnezeu, și-are o altă natură, nu poate să mai facă ceea ce nu-i permis.
Nu-i interzice nimeni lucruri să nu mai facă, nici să nu acționeze într-un mod păcătos. Fiind fiu de Dumnezeu, vrea Lui mereu să-I placă, să-L onoreze și să trăiască doar pentru Christos!
Totul e permis și ești liber să le faci, dar nu tot îți va fi și de folos. Dacă în păcat alegi să te complaci, atunci nu ești născut din nou, n-ai Duhul lui Christos!
Pentru că, deși ne e totul îngăduit, noi suntem o altă făptură, și-avem o nouă minte. El, cu vocea Sa cea blândă mereu ne-a copleșit, ne-a convins prin ale Sale sfinte și calde cuvinte.
Toate îți sunt îngăduite, dar nu toate zidesc, așa că, ia-ți un timp, și vezi ce urmărești?! Sunt lucruri care doar firea îți hrănesc? sau sunt din acelea ce mai mult te cresc?
Ocupă-ți timpul cu ceea ce te crește, și nu te mai ocupa cu cele ce-s firești. Ci, continuă tot mai mult, de Dumnezeu de te-alipește, căutând ca în relația cu El să investești!
Mai lasă, Doamne, harul Tău, Deși, îmi este atât de greu, Să nu văd, Doamne, chipul Tău, Și să mă lupt mereu...
Mai lasă, Doamne, harul Tău Peste neamul meu. Și peste toți cei ce-s pierduți, Să nu se ducă-n hău...
Mai lasă, Doamne, harul Tău, Căci eu sunt salvată. Sunt cu Tine, Domnul meu, Mă bucur în Tine, Tată!
Mai lasă, Doamne, harul Tău, Peste toți cei orbiți. Și-adu-i la Tine, Dumnezeu, Să fie și ei fericiți...
Mai lasă, Doamne, harul Tău, Adu-i lângă Tine. Să se nască și ei din nou, Să le fie veșnic bine.
Mai lasă, Doamne, harul Tău, Peste cei pierduți. Să fie și ei mântuiți, Să fim cât mai mulți...
Mai lasă, Doamne, harul Tău, Peste cei nemântuiți. Să fie eliberați de rău, Să fie dezrobiți...
Mai lasă, Doamne, înc-o zi, mai lasă înc-un ceas. Și, fură Doamne acel minut, care-a mai rămas. Acel minut, din acea oră, care stă să vie, Și care-aduce, odată cu sine, a Ta urgie...
Fac așa ca Avraam, când el a mijlocit, Pentru Sodoma, el 'naintea Ta, a intervenit. Și, te rog o, Domnul meu, mai lasă harul-Ți mare, Să se lase de păcat cel rău, să-i dai și lui salvare...
În căutarea mea prin lume, În drumul meu, ades am fost zdrobit... Dar, când venit-Ai Tu în mine, Cu dragostea-Ți cea mare m-ai uimit.
În drumul meu, când eu mergeam adesea, Am fost și păcălit, și chiar rănit. Dar, Tu Doamne, redat-Ai frumusețea, Și, vasul cel zdrobit a fost lipit.
În viața mea, iubit-am multă lume, Și-am oferit doar ei iubirea mea... Dar, n-am știut că eu eram din Tine, Căci sunt aici, doar prin iubirea Ta!
Și-am vrut să fiu de oameni mult iubit, Și-am vrut ca golul să-mi fie umplut... Dar, n-am știut c-a trebuit să fiu golit, C-am fost un vas plăpând, un vas de lut.
În drumul meu, ades m-am rătăcit, Și am umblat mereu departe de Tin'... Și, n-am știut cât fost-am de iubit, Și, câtă răbdare Ai avut cu min'.
Eram în drumul meu, eram un om pierdut, Dar, astăzi sunt al Tău, și sunt din nou născut. Astăzi nu mai umblu, ca o oaie rătăcită, Căci sunt pe calea Ta, sunt pe calea strâmtă.
Poezii Creștine Daniela P 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.